FOTBALUL IN BANATUL MONTAN

Documentele de arhivă menţionează că primele jocuri oficiale în Banatul Montan au loc la Reşiţa încă din anul 1911 unde funcţiona un club sportiv: „Reşiţa Atletic Club” (R.A.C.).

Acest club, se pare, continuă tradiţia sportivă împământenită cu mulţi ani înainte, de la 1852 când aflăm că reşiţenii au înfiinţat o asociaţie de tir pentru ca mai târziu, la 1867, să se constituie într-o primă asociaţie de gimnastică care la jubileul de 10 ani, sărbătorit festiv, să numere 133 de membri.

După încheierea primului război mondial, odată cu împlinirea visului de reîntregire cu ţara mamă, România, mişcarea sportivă cunoaşte o dezvoltare continuă. Atât centrele metalurgice cât şi cele miniere au adunat în sânul lor oameni pricepuţi într-ale meseriei, puternici care în orele libere de după programul de muncă istovitor s-au dedicat sportului. Asfel au luat fiinţă, referindu-mă cu precădere la fotbal, echipe la Oţelu Roşu, Caransebeş şi Vrani (1920), Reşiţa şi Anina (1923), Bocşa şi Bozovici (1928), Berzovia (1933)…

REŞIŢA –  În anul 1922 se hotărăşte înfiinţarea unei secţii sportive muncitoreşti. Un an mai târziu, în 1923, se constituie Societatea Sportivă Muncitorească din Reşiţa (S.S.M.R.) printre secţii aflându-se fotbalul, luptele şi atletismul. Prin fuziunea celor două societăţi reşiţene în anul 1926 a luat fiinţă Societatea Sportivă a angajaţilor Uzinelor Domeniilor Reşiţa (S.S.U.D.R.). În anul următor echipa de fotbal participă în campionatul districtual Timişoara cu următoarea echipă:  Czinczer, Szilagy, Rech, Bundy, Andresz, Pesenovszky, Grosz, Pazler, Lakatoş, Deşu, Keller…

În ediţia din 1930 – 31 a campionatului naţional desfăşurată în sistem turneu, U.D.R. (învingătoarea campionatului regional liga de vest) câştigă titlul de campioană naţională în urma a două meciuri: la Ploieşti învinge echipa gazdă Prahova cu scorul de 3 -2 (1 -1) pentru ca în finala disputată la Reşiţa să învingă S.G. Sibiu  cu 2 -0 (1 -0).

Iată lotul câştigător: Damacsek – Pomacsek, Gyory – Sinko, Rech, Szepe, Bundy – Fibişan, P. Munteanu, Lakatoş, Ploieşteanu, Kilianovitz, Deşu, Morărescu, Keller.

U.D.R. Resita

U.D.R. Resita

În următoarea ediţie după ce câştigă din nou campionatul regional întâlneşte la Reşiţa în semifinală Mureşul Tg. Mureş de care dispune cu scorul de 8 -2 (3-1). În finala de la Bucureşti reşiţenii sunt învinşi de Venus cu 3 -0 (1-0). Iată povestea acestui eşec povestită de Eugen Lakatoş în cartea „Fotbal pentru toate vârstele”, Reşiţa, 1976, autor Paul Bocşanu: „Fostul conducător al federaţiei române, Octav Luchide, a venit la mine înainte de meci, spunând că vrea să ne urmărească pe mine şi pe Silviu Ploieşteanu, pentru a ne selecţiona în echipa naţională. La aflarea acestei veşti, noi doi am vrut să arătăm tot ce ştim, exagerând în acţiuni individuale care au dăunat jocului colectiv. Şi astfel, n-am reuşit nimic, nici noi, nici echipa. În plus, la pauză a intervenit o ceartă între Keller şi Gyory, aşa că în repriza secundă, formaţia noastră şi-a pierdut complet busola, primind încă două goluri”.

În ediţia 1938 – 39 U.D.R. debutează in Divizia A (cunoscutul sistem divizionar) şi ocupă locul 4 din 12 echipe participante. În următoarea ediţie de campionat reeditează performanţa pentru ca în ediţia 1940 -41 să se claseze pe locul 7 din 13 participante. Printre jucătorii care în această perioadă au apărat culorile echipei s-au numărat: Kondrat, Fodor, Alaşu, Sepi, Pop Vasile, Neagrău, Lakatoş, Csipay, Cozma, Spielman, Zsizsik, Păcuraru, Kohl, Vida, Plujar, Lucaci, Dura, Lazea, Oppelcz, Muller şi alţii… Tot în această perioadă la Reşiţa mai activează o echipă de fotbal: S.S.M.R. care în anul 1938, după ce câştigă campionatul regional al ligii de vest pierde barajul pentru Divizia B în faţa Minerului Lupeni. Va promova după un an (1939) ocupând la sfârşitul celor două ediţii de campionat divizionar  B 1939 – 40 şi 1940 – 41  locul 2. Sub numele  de S.S.M.R. şi apoi Locomotiva Reşiţa echipa evoluează după război în Divizia B pentru ca în 1948 să fuzioneze cu Oţelul (fosta U.D.R., locul 11 din 14 participante în Divizia A 1946 – 47 şi locul 16, ultimul, în 1947 – 48) primind denumirea de Metalochimic. Dintre jucătorii acestei echipe îi amintim pe  Stoianovici, Stubnya, fraţii Almer şi Aufsatz, Floruţ, Kostner, Lakstadter, Schwager, Bircea, Bârdac, Marian, Wallner, Bugariu… Din 1950 Metalochimic devine Metalul Reşiţa prima echipă din Divizia B care câştigă al doilea trofeu al ţării, Cupa României.

(va urma)

Anunțuri

Despre Adrian Gerhard

Autorul cartii: "Fotbalul la Otelu Rosu - File de istorie", carte despre istoria clubului de fotbal Metalul Otelu Rosu.
Acest articol a fost publicat în BLOG Metalul Otelu Rosu și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s