CLIPE DE TOAMNĂ‎ FOTBALISTICĂ

Înţepate de bruma dimineţii frunzele toamnei cad păcălite de moarte. Le privesc covorul uniform şi călcându-le cu paşi timizi simt prin bocanci picătura durerii scursă din coroana copacilor golaşi încremeniţi în umbra apusului.

De pe terasa dealului cu  nume de tărâm, Chiciora, acelaşi din toate timpurile, oraşul e o pată de culoare. O pată în care apa Bistrei, luciu şi curcubeu, şerpuieşte lin în linul veşniciei sale ignorând, voit sau nu, renumele dat de cuceritorii romani care îl numeau râul Repede sau Repedele. Şi ochiul, zburdalnic ca puiul păsării care pentru prima dată îşi părăseşte cuibul, se lasă copleşit de privelişte: împlinirea celor două ape surori, zona de confluenţă cum o numim noi cei ai locului, uzina aşa cum a rămas şi mai departe ca o coloană vertebrală, de o parte şi alta a şoselei, casele cu acoperişuri roşu închis şi blocurile dreptunghiulare.

Dintre toate mă las ademenit de petecul verde al stadionului aflat între Teich şi Bistra la o aruncătură de băţ de Colonia Veche, locul unde de 85 de ani extazul şi agonia s-au împletit în jurul sufletelor care au crezut în sport şi i s-au dedicat cu dragoste şi pasiune.

Inaugurat la 1 Mai 1926 pe vremea fotbalului romantic pe un teren aparţinător T.N.C.-ului, umbrit de castanii cu fructe crude şi ţepoase, azi poartă numele celui care născut la Oţelu Roşu (Ferdinand) a îmbrăcat în anul 1954 tricoul de campion naţional cu Flamura Roşie Arad, Birău Vichentie.

Deceniul şapte al secolului trecut, odată cu promovarea din 1971 în cel de-al treilea eşalon al fotbalului românesc, rămâne ultima perioadă care a însufleţit tribunele stadionului în tradiţia cunoscută a fotbalului metalurgist. Pe atunci Metalul juca de la egal la egal cu Pandurii Tg. Jiu, Unirea Alba Iulia, Mureşul Deva, Dacia Orăştie, C.F.R. Timişoara, Strungul Arad, Aurul Brad dar şi cu echipele cărăşene de frunte care ulterior vor evolua în Divizia B: Minerul Moldova Nouă, Minerul Anina şi Metalul Bocşa.

În două ediţii de campionat Metalul Oţelu Roşu înscrie mai multe goluri decât prima clasată: în ediţia 1973 – 74 deşi ocupă locul 4 înscrie 68 de goluri, mai multe cu 12 decât promovata Minerul Moldova Nouă pentru ca în următoarea ediţie 1974 – 75 să înscrie de 79 de ori faţă de cele 55 ale Unirii din Tomnatic…

Să ne amintim lotul de atunci în majoritate tineri proveniţi din propria pepinieră care, ca o remarcă unanimă, puteau juca fără probleme pe marile stadioane ale ţării: Cene şi Bona – portari, Ruja, Florei, Vasiloaia, Stan, Ambruş, Tina, Birău, Grigore, Simion, Becheru, Dudă, Drăgulete, Ienea, Fieraru, Mateoni, Birăiescu, Dăescu… Antrenor Sfîrlogea Constantin.

Metalul Oţelu Roşu 1972 – 73

Azi, clipele de atunci îmbracă culoarea toamnei. Stadionul a rămas acelaşi impregnat de dorinţa jucătorilor de a izbândi. Din păcate tribunele sunt goale tot mai puţini din locuitorii oraşului lăsându-se ademeniţi de frumuseţea unui joc inventat de oameni pentru oameni.
Sper că pentru puţin timp…

Anunțuri

Despre Adrian Gerhard

Autorul cartii: "Fotbalul la Otelu Rosu - File de istorie", carte despre istoria clubului de fotbal Metalul Otelu Rosu.
Acest articol a fost publicat în BLOG Metalul Otelu Rosu și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s